Primele discuţii în cadru organizat despre noi şi mediul pe care-l distrugem, datează de la debutul anilor ’70.
“Gaura” din statul de ozon observată deasupra Antarcticii şi explozia reactorului nuclear de la Cernobîl, din anul 1985, au fost hotărâtoare: stop! Până aici!
Conceptul de dezvoltare durabilă a fost introdus pentru prima dată în 1987 în Raportul Brundtland, care a fost pregătit de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare a Națiunilor Unite. Acest raport a evidențiat consecințele grave asupra mediului ale modelului economic bazat pe utilizarea intensivă a combustibililor fosili și supraexploatarea resurselor naturale.
Concluzia raportului a fost clară: în ciuda beneficiilor economice, impactul negativ asupra ecosistemelor a fost nesustenabil.
După raportul Comisiei Brundtland, un veritabil bilanţ universal al politicilor privind mediul înconjurător, a apărut o evidenţă: necesitatea de a combina dezvoltarea cu protecţia mediului, premisă a conceptului de dezvoltare durabilă şi a noului principiu al "dezvoltarii durabile". Acest principiu a fost proclamat şi în cadrul "Declaraţiei de la Rio", declaraţie semnată de majoritatea statelor lumii, printre care şi Romania, în cadrul Conferinţei ONU pentru protecţia mediului şi dezvoltare din iunie 1992. Conform principiului 3 al Declaraţiei privind mediul şi dezvoltarea, "dreptul la dezvoltare trebuie realizat astfel încât să satisfacă echitabil nevoile privind dezvoltarea şi mediul înconjurător ale generaţiilor prezente şi viitoare".
Comisia Brundtland propune, prin termenul de dezvoltare durabilă, o formă de reconciliere, dezvoltarea durabilă presupunând satisfacerea nevoilor (principiul economic), respectul echilibrelor ecologice (principiul ecologic) şi luarea în consideraţie a echităţii inter şi intra-generaţii (principiul solidarităţii).
În termeni ecologici, sustenabilitatea urmărește să mențină echilibrul natural între specii și mediul lor, permițându-le să continue să prospere fără a epuiza resursele esențiale pentru propria lor supraviețuire.
Azi-dimineaţă, la "coada” lacului Ighiş (pt. conformitate, volum lac = 582.000 mc), am reflectat la cele scrise mai sus (prezentarea mea a fost mai amplă, atingând familia Standardelor ISO 14001 şi necesitatea implementării Sistemului de Management de Mediu în Organizatii). Sunt „verde” nu doar prin participări la conferinţe ci, în primul rând, prin acţiune! De exemplu, prin prisma acţiunii de plantare de puieţi pe care am organizat-o în urmă cu 21 de ani, pe malul drept al lacului; rezultatele se văd.
Din România mi-a fost mai greu. Văd că din Uniunea Europeană pot ”ţinti” România cu precizie mai mare...
https://www.youtube.com/watch?v=z6aeU6309U0
Login
FAQ
Search
