TRANSPORT PUBLIC

Iata cateva poze cu transportul public din orasul Rangoon (Yangon), cel mai mare din Birmania (Myanmar)...sunt din primavara 2007 si imortalizeaza cea mai saraca tara in care mi-a fost dat sa calc pana in prezent. Cateva mentiuni despre pozele de mai jos:

1. In gara existau spatii speciale pentru dormit (adica niste zona despartite ca un pisoar intr-un WC public) unde diversi tarani isi petreceau noaptea pe saltele/paie in asteptarea urmatorului tren

2. Viteza medie a trenurilor interurbane este de aprox. 20km/h si datorita regimului nici nu mai exista trenuri de noapte, astfel ca poti sa petreci lejer toata ziua ducandu-te pana in alt oras la 300km distanta

3. Spre deosebire de noi, ei AU tren urban! E vorba de o linie circulara care face legatura intre diversele zone ale Rangoon-ului si care este folosita inclusiv de oamenii care isi aduc produsele la piata...produse nu doar vegetale, ci si vii N-am facut poze in interior pentru ca populatia locala (de fapt oamenii regimului) nu e tocmai prietenoasa fata de straini facand poze si exista foarte multe restrictii in acest sens

Mai am doar urmatoarele poze care se refera la transportul public, cu remarcile de rigoare:

1. Fiind tara sub embargou international, ei nu pot importa nici un vehicul nou...astfel autobuzele, masinile, etc. sunt de 20-30 de ani vechime in general, fara aer conditionat (in tara cu 35-45 de grade temperatura zilnica!) si de obicei de provenienta japoneza. Prin alte orase am inteles ca exista chiar autobuze din perioada englezilor (pre-1945!), care seamana cu cele din Malta, dar bineinteles mult mai rau intretinute.

2. Taxiurile nu sunt extrem de scumpe si sunt destul de multe, deci reprezinta un mod OK de a circula prin oras...cel putin cu geamurile deschise

3. Traficul este acceptabil...nu tocmai liber (sunt totusi multe masini), dar merge.

4. Cu trenul circular se pot vedea tot felul de peisaje, de la hoteluri inalte facute de nomenclatura la lanuri de orez in plin oras