TTT (Transport-Travel-Tourism)

Caracteristici tehnice complete:
AUTOBUZ DAC 112 UDM
Lungimea, mm 11210
Latimea, mm 2500
Inaltimea, mm 3035
Inaltimea podea, mm 920
Ecartament fata, mm 2068
Ecartament mijloc, mm -
Ecartament spate, mm 1761
Ampatament, mm 5650
Raza minima de viraj, m 8,76
Greutatea proprie, kg 9200
Sarcina utila, kg 6800
Greutatea totala, kg 16000
Locuri pe scaune 24
Capacitatea de transport la 8,5 calatori/mp 106
Tipul motorului Diesel orizontal, 4 timpi
Puterea, CP 192
Cuplu max/turatie 71/1300
Turatie max, rot/min 2100
Tip cutie de viteze Mecanica sincronizata, cu 5 viteze
Raportul de transmitere la treapta:
-I 4,34
-II 2,63
-III 1,6
-IV 1
-V 7,087
mers inapoi 6,26
punte spate 5,44
Presiunea in pneuri:
-fata -
-mijloc -
-spate -
Dimensiuni anvelope 1100*20
Viteza maxima a vehiculului, km/h 64,5
Nr. anvelope 6

In Brasov a existat si DAC 112 cu motor orizontal supraalimentat. Era #5799 din cel rosu scund produs inainte de 1990. Stiu sigur pentru ca am terminat liceu cu profil de motoare si deosebesc lesne un motor simplu de unul turbo dupa fluieratul turbinei la turatii de peste 1500 rot/min. Nu cred totusi sa o fi pus soferul.
Va pot spune ca la vechiul meu loc de munca am avut un Roman 112 RDT (combina Gloria ca asa ii spuneam si noi) cu nr. de circulatie BV-24-CFR, deci autocarul CFR-ului pana prin anul 1998. Avea motor RABA 256CP supraalimentat. Autocarul mai exista si acum si este de vanzare.

La Scaeni (ma rog... orasul Boldesti-Scaeni) am gasit in curtea Caminului Cultural un Rocar 112 UDM. Oamenii de acolo au fost foarte amabili si mi-au permis sa fotografiez autobuzul cu pricina (care era asezat intr-o pozitie relativ imposibila). Mi s-a spus ca este in stare de functionare, insa nu are cine sa-l foloseasca(!).

Autobuzul din imagine, cu schema in albastru, a fost fie un prototip foarte timpuriu (designul original fusese conceput de autorul sau pe albastru), fie modelul care urma sa fie exportat in Grecia (din cate stiu cam prin 1987). De remarcat geamurile mobile de tip climat cald.


1. Este unul dintre primele DAC-uri sosite in 1979, care a avut initial cutie de viteze automata. La momentul rachetarii nu mai prezenta schema de culoare si alte detalii initiale. Revopsirea de fatza era intr-un rosu-inchis, putin spre visiniu, dar nu chiar asa de intunecat cum l-ai facut.
2. In spatele soferului, la interior, exista pe langa montantul dintre ferestre teava de gaz care ducea sub podea. Nu mai tin minte daca era aparenta sau protejata intr-un canal dreptunghiular. Nu am simtit niciodata o stare de siguranta in aceste rachete, mai ales ca de multe ori se simtea in salon miros de gaz. La spatele buteliilor exista de asemenea pe partea stanga o teava scurta cu robinet, folosita pentru alimentare.
3. Lateral se punea la vremea respectiva tabla indicatoare care continea si itinerarul, dar mai mica decat cea din fata, nu doar indicativul.
4. La luneta, nu existau la acel model multimea de bare de sustinere de mai tarziu, ci doar o simpla bara orizontala (vezi si foto).
5. Linia 181 pe acel traseu a aparut din cate stiu la momentul scurtarii lui 144 la Piata Sudului sau a restrangerii programului acestuia de circulatie. A durat destul de putin acest traseu al liniei 181, la scurt timp devenind Piata Unirii-Vitan-INMB (Sos. Vitan-Barzesti).

Mi-ai trezit niste amintiri...
Tin minte ca in Slobozia in cabina autobuzelor, undeva in dreptul stalpisorului dintre fereastra soferului si geamul lateral curbat era montat un manometru care indica presiunea gaz-ului.

Sistemul asta de folosire a gazului metan nu era standardizat? Adica nu era un singur sistem folosit in toata tara? O instalatie identica pentru toate autobuzele din tara? Isi facea fiecare I.J.T.L. propriul sistem?!?

Nu-mi reamintesc sa fi simtit vreodata miros de gaz in interior.

Stiu insa ca auzeam discutii cum ca din diverse motive gazul din butelii nu avea presiunea corespunzatoare, probabil din cauza ca le era teama sa nu cedeze buteliile. Sau poate ca se temeau ca autobuzul nu se va mai urni din loc daca pleaca cu buteliile pline si intesat de calatori... Ca pe vrema aia era aglomeratie, nu gluma... iar traseul 3, spre Combinat, avea de strabatut o rampa foarte accentuata pentru a urca pe dealul de la Bora.

O alta chestie interesanta este alta:
Eu imi reamintesc ca DAC-urile 112 avea doar 2 tuburi, insa erau lungi, pe toata lungimea plafonului, nu scurte cum le-a desenat castrosua.
Iar DAC-urile 117 aveau 3 tuburi care, la fel, ocupau toata lungimea disponibila a plafonului "tractorului", respectiv din fata pana in apropierea acelor brate de articulatie.

Ca o paranteza, la Fetesti am vazut un autobuz articulat al ITA, un Ikarus din ce imi amintesc, care avea tuburi atat pe "tractor" cat si pe remorca. N-am mai vazut nicaieri asa ceva ulterior!

Iata cum aratau DAC-urile 112 din Slobozia.

Sistemul nu era standardizat. Nu stiu daca chiar fiecare IJTL a avut propriul sistem, dar in marile orase din tara erau sisteme diferite. De exemplu, la Brasov, autobuzele aveau 5 butelii pe acoperis, dar de diametru mult mai mic. O parte din aceste tuburi, cand au fost demontate in 1990, au fost aruncate in cel mai ecologic mod pe aleea de sub Tampa si pe o straduta ingusta dintre Str. Balcescu si Str. Castelului. Evident, IJTL le-a transportat pana acolo, probabil urmand sa fie luate mai departe de catre anumiti culegatori de metale. Cum acestia se pare ca n-au avut mijloacele de a-si lua prada, pana la urma se pare ca s-au cheltuit bani publici sa fie din nou ridicate. Nu tin minte sa fi fost cineva pedepsit pentru aceasta magarie. La Brasov nu s-a rachetat nici un vehicul de import (de altfel era interzisa modificarea acestora fara aprobarea producatorului). Totusi, in Bucuresti cel putin au fost rachetate si IK-4.
Un alt detaliu interesant era teava cu robinet pe unde se incarca gazul. La IK-4 tin minte ca era undeva la partea de sus a coltului stanga-spate.

La Slobozia tuburile erau inscriptionate cu cate un text de forma "GAZ METAN - DAC 112 UDM", respectiv "GAZ METAN - DAC 117 UD"

Autobuzul de care zici pare a fi DAC 112 UD, nu UDM si arata ca si cum ar fi conteporan cu DAC-ul 117 cu motor de 240 CP prezentat de Silviu la topicul aferent. Ar putea fi din 1981, in orice caz usile cu ferestre mici care nu coboara la nivelul podelei au fost caracteristice pana in anul 1983 si, rareori, au aparut si dupa 1990.

Sintagma UDM nu stiu sa fi aparut inaintea scundelor; poate a aparut, dar:
-fie nu era trecuta pe autobuz
-fie a fost intr-o serie restransa

Un alt element; dedesubtul geamurilor - cam la 50-60 cm - se observa o "sina", care e un ornament caracteristic DAC-urilor fabricate inainte de 1985.

Silviu a redat - poate fara sa vrea - un exemplu de standardizare prost inteleasa. Toate autobuzele - atat cele articulate cat si cele nearticulate - aveau trecute sarcina maxima admisa pe:
-pe axa fata
-axa mijloc
-axa spate

Desi e la mintea unui copil ca axa spate nu exista in cazul autobuzelor standard; evident, nu se scria nimic sau se tragea linie in dreptul ultimei osii

Toate autobuzele de 12 m cu caroserie tip 1979 erau oficial numite 112 UDM, (adica cu caroserie - si alte elemente - "modernizate"). Faptul ca nu se mai numeau ROMAN ci DAC era mai putin esential, dupa cum am mai vazut. Deci, denumirea UDM a aparut inca de la inceput, deci si inaintea scundelor, si, of course, NU ERA TRECUTA PE AUTOBUZ (nu inca!). La fel ca si chestia cu 117 UDA sau 117 EA, care insa era redundanta. Abia mai tarziu se pare ca s-a gandit cineva sa treaca denumirea completa pe autobuz. Totusi, parca imi amintesc ca aparea completa pe placuta de identificare. Bibliografie in care apare prima data denumirea "UDM": S. Mercan, Al. Oprisan: "Indrumarul lucratorului din transportul urban si interurban de persoane", Ed. Tehnica, Bucuresti, 1980.

Captura din filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007).

http://imcdb.org/vehicle_177460-Rocar-DAC-112-UDM.html

Captura din filmul Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (2006).

http://imcdb.org/vehicle_246871-Rocar-DAC-112-UDM.html

A existat si DAC 111 UD !?

Nu, era doar modul de inscriptionare al unui prototip.

Este unul din cele patru prototipuri ce au constituit seria zero, construite în vara anului 1979, denumite DAC-111UD. Fiecare a avut o altă schemă de culoare. Toate cele patru prototipuri ale seriei zero aveau, din construcţie, cârlig de remorcare şi priză de alimentare electrică pentru o (eventuală) remorcă de pasageri, identice cu cele de pe ŠKODA 706RTO. Nu putem să ne bazăm pe prospectele de prezentare, deoarece fotografiile de pe ele nu reprezintă întotdeauna produsul respectiv. La subiectul "Judeţul Constanţa, topicul Troleibuze Constanţa-file de istorie", puteţi vedea şi prototipul troleibuzului DAC-111E. Odată cu intrarea în fabricaţia de serie, acestea au căpătat denumirile de DAC-112UDM pentru autobuze şi DAC-112EM pentru troleibuze, fiind catalogate la autovehicule de transport persoane cu lungimea de 12 metri, conform nomenclaturii MAN. În fotografia ce o postez, este prototipul 001 al autobuzului DAC-111UD, ieşit pe poarta uzinelor AUTOBUZUL în aprilie 1979. Citeam, undeva mai sus pe acest topic, părerea (sigură ...) că DAC-112UDM este o copie dup JELCZ. Este o aberaţie, nu uitaţi că eram încă sub incidenţa licenţei MAN, care nu permitea acest lucru, doar modernizarea caroseriei, ceea ce s-a şi realizat prin DAC-112UDM şi extinderea gamei, realizată prin lansarea articulatului cu caroserie modernizată DAC-117UD.

Chiar aşa, un autobuz standard (înţeleg că te referi la autobuzele solo), nu are axă spate? Are numai în faţă şi la mijloc? Cred că faci o mare confuzie, dacă un autobuz solo are două axe, acestea sunt axa faţă şi axa spate. Dacă un autobuz solo are trei axe, acestea vor fi axa faţă, axa mijloc sau intermediară (ce poate fi motoare sau purtătoare) şi axa spate (ce poate fi, în aceeaşi ordine, purtătoare sau motoare, foarte rar fiind ambele motoare).

A fost o serie limitată de circa 10 unităţi, construită în anul 1983, ca serie aniversară la 4 ani de la lansarea autobuzului DAC-112UDM. Nu a fost construită pentru Grecia, poate doar o prezentare. Toată seria a fost cumpărată de ITB, a fost găzduită mult timp la Autobaza Ferentari şi a circulat pe linia 139.

Un alt prototip fabricat tot atunci era vopsit total cu rosu-inchis de sub ferestre in jos, alb in rest. A fost testat in 1979 la ICSITATR Brasov (fostul ICPAT) si din ce imi amintesc rezultatele testelor nu au fost total multumitoare, dar oricum mult mai bune decat cele pentru varianta 117 articulat, despre care inginerii spuneau ca "e catastrofa", cel putin din punct de vedere al comportarii la viraje. Sa nu uitam ca aceste prototipuri, ca si primele serii, au avut cutie de viteza automata (copiata fara licenta dupa modelul "Praga"?), ce producea si ea multe neajunsuri.

Nu cumva era totusi in primavara lui 1979 cand a fost adus la Brasov? S-ar putea sa fi fost realizat ceva mai devreme? Parca tin minte ca nu era vreme calda. De cateva zile, prototipul era garat langa hala de protocol a IABv. A fost si un articulat testat, in schema cu dungi galbene cunoscuta de pe linia 203R a ITB. Momentul mi s-a fixat si pentru ca, ulterior vizitarii prototipului, cu o persoana din anturajul celor ce efectuau probele, am facut o deplasare la Darste in ideea de a reusi o ultima calatorie cu singurul SM-11 din Brasov ce a avut caseta de linie laterala (nr. 440). Acesta tocmai fusese reactivat si scos la traseu dupa o lunga perioada de sedere in garaj. Din pacate am ratat aceasta ultima ocazie, autobuzul retragandu-se iarasi din motive tehnice, de pe traseul pe care circula (linia de ranforsare 25 IABv-Noua Str. Garoafelor). Ulterior a disparut fiind probabil casat, dar a reaparut in anii 80 un alt 440, care parea facut din bucati, fara legatura cu 440 original.

Un pliant mai nou.

Schite.

Ma uimeste o chestie: vad ca in schita DAC-ului 112UDM decupatura din zona rotilor are o raza de racordare foarte mica in zona superioara, dand un aspect general mai "patratos" acestei zone, in timp ce la DAC-ul 117UD acea zona e mult mai "rotunjita", mai fluida.

As fi zis ca poate e o simpla chestie de "chef de desen" al "autorului" schitelor, insa remarc faptul ca celebrele autobuze DAC de plastic, cele "de 21 de lei", aveau, totusi, forma indentica cu cea din schita autobuzului DAC 112 UDM!

Stie cineva, asa o fi fost proiectul initial, or fi apucat sa iasa din fabricatie si autobuze cu astfel de forma?

Nici vorba.

Ingineria, cel puțin pe timpul meu, era mult mai complicată și mai complexă decât o schiță făcută pentru un atelier de reparații (schițele postate anterior nu au nici o legătură cu desenele de execuție), sau cu "proiectarea" unei banale jucării.

Cine știe să citească un desen tehnic, cred că se va lămuri cum era pasajul roții și decuparea din caroserie.

,,Schiţele" de mai sus provin din catalogul de piese. Scopul lor era să arate poziţionarea numitor componente pe autobuz, aşa că nu cred că reproduceau foarte fidel desenele de execuţie ale autobuzului. Din păcate, probabil şi acele cataloage de piese s-au pierdut o dată cu autobuzele. Chiar ţin minte că la momentul la care s-au făcut scanările, şeful de garaj nu a vrut să le lase celui care le-a scanat mai mult de o zi, motivând că are nevoie de ele (el ştie la ce îi trebuiau, că deja nu mai exista decât un Dac la garajul ăla - şi ăla autocar). Fiind vorba de sute de pagini (şi de o persoană fără mare pregătire tehnică şi care, pe deasupra, nu suporta Dac-urile), au fost scanate doar câteva pagini.

Pentru cei care nu au aflat de pe media sociala, am cumparat ceva mai special. E o poveste ce a inceput din mai. Sunt si imagini, care vor veni mai jos. Vreau sa scriu asta, mai mult ca articol ce va ramane, decat postare de forum. Asa deci.

Totul a inceput de la o postare pe facebook, si intial nu prea i-am bagat de seama. Era vorba de o A TREIA licitatie a unui DAC 112UDM, al Transbus Fetesti. Soarta mi-a zambit, ca am avut timp, si bani, dar si mai important, un prieten nou, dar rapid devenit un prieten bun (desi nu il voi numi complet, pentru a-i proteja identitatea. Trebuie inteles, ca Alex a muncit enorm si fara el nu se putea face nimic!).

Tranzactia cu Transbus a fost usoara, mai ales ca directorul, Dl ing Valentin-Victor Stanescu este un om cu pasiune, “de-al nostru”. El nu a vrut ca aceasta masina sa fie casata, fiind ultimul DAC/Rocar ce a circulat in Fetesti, chiar pana in acest an. Oare stiau cei ce calatoreau cu el la inceputul anului ce aventura va avea acest autobuz crem cu albastru? Dl ing Stanescu a tinut ca masina sa fie cat se putea de originala, in conditii de oaresce lipsa de resurse financiare. A reusit, zic eu, ca masina este completa si sanatoasa.

Am avut si ocazia ca sa iau niste piese de rezerva, practic luand tot ce se putea refolosi de la celalalte DACuri, cum ar fi KUC, AFL, NAZ si chiar niste Ikarus ce aveau piese ce se potriveau. Am mai gasit piese in depozit, noi noute. Si normal, am platit o suma agreabila ambelor parti pentru acestea. Totul a fost pe fata, fara comisioane sau jocuri necurate. Unde e pasiune, se pot face lucruri mari.

Am reusit sa cumpar cauciucuri noi, tip KAMA pentru cele sase roti. Doua baterii romanesti noi si alte lucruri marunte pentru a pregati masina de drum. Ba chiar am gasit o anvelopa noua, uitata intr-un depozit in Targoviste. Anvelopa a saptea, pentru rezerva, este o Danubiana, Made in Romania.

Despre masina in sine. Este ULTIMUL DAC fabricat, excluzand camioanele de la Roman Brasov. Desi au mai fost autobuze 112UDM fabricate dupa, pana in 2000, acesta este ultimul 112UDM, marca DAC. Masca a fost inlocuita la Slobozia, primul proprietar fiind Transloc R.A. Asa ca daca stiti de o masca DAC, o vreau mult!

Masina nu are numar VIN desi e fabricata in 1993, cand Rocar producea U-412 De Simon la standarde moderne. Seria de sasiu este tot ce are, adica cifra de 5 numere. Seria a fost alocata cu ceva ani inainte, si constructia masinii a fost pusa de-o parte pentru a face loc De Simoanelor, eventual completandu-se spre toamna 1993, confirmata de seria sasiului, mai mica decat a fratilor sai de promotie ’93.

A fost revopsit de trei ori la Transbus S.A., prima culoare fiind schema cu fusta albastra crescand spre spate. Un RK semnificativ a fost facut prin 2015 cand a capatat dungile mai recente, cu o revopsire in 2016, in schema similara, dar cu diferente vizibile. Tabla s-a inlocuit la RK, si s-a folosit tabla buna de pe multe alte masini, cel mai mult de pe KUC, un 112UDM scund.

Alte piese am mai gasit prin magazine, si asa a inceput goana dupa completarea unui stoc adecvat. Lipsa cea mai mare dupa stopurile spate, au fost tamburii si sabotii de frana. Pot spune ca am contribuit la cifra de afaceri Roman S.A. pentru comanda speciala de Tamburi, saboti, si toate piesele necesare pentru un schimb intreg. Nu stiu daca Roman a mai vandut ceva anul acesta, dar daca nu, atunci Roman S.A. pe anul 2018, a fabricat in totalitate numai piese in suportul acestui DAC 112UDM.

Am mai gasit alti pasionati ce au donat din piesele lor adunate--Andrei Kaba, ce avea stopuri si ceasuri bune. Andrei Dobre, un tanar pasionat de DACuri, a gasit multe publicatii de la Autobuzul Bucuresti. Andrei a fost pe post de vanator de documentatii originale, gasind ultimul manual de intretinere si exploatare DAC 112UDM, manualele pentru suspensie, electrica si alte pliante tehnice.

Totul mergea foarte bine, insa nu am putut ridica masina din Fetesti imediat.

Partea 2

Intre timp, a mai aparut ceva ce mi-a starnit interesul. O alta licitatie a aparut cu bunuri ale fostei Romavia, o firma detinuta de Ministerul Apararii. Printre obiectele licitate, era un Rocar 112. Zic 112, si nu 112 UDM, pentru ca oficial, aceasta masina nu este un 112 UDM, ci doar 112, posibil pentru ca nu este UDM, nefiind urban.

Masina asta, spre deosebire de IL01BRA, este doar in doua usi. Este asa din fabrica, desi are niste ciudatenii legate de talon, fiind legat cumva de un DAC 117UD, dar inca trebuie sa aflu mai exact ce s-a facut in acte. Ce e cert, ca masina in sine, este fabricata in 1994, si a fost toata viata ei de 12 metri. In poze, masina arata ca de piese, si initial, acesta a fost planul-sa il cumpar pentru piese.

Insa, masina este solida, cu putina rugina. Ce se vede in poze este la suprafata. Masina are numai 300.000 km, pentru un autobuz fiind foarte putin. Cel mai important, insa, este faptul ca este complet ca piese, de la capace cu clante in podea, pana la colantele pe geamuri. Chiar si ciocanelele de spart geamul in caz de urgenta, si toti catadioptrii sunt prezenti. Masina e o capsula a timpului.

Dar, originalitatea intr-o masina veche se plateste. Nu ca bani. Masina a fost licitata la un pret bun, cu castigator dupa un minut si 15 secunde, fiind doar un licitant, Andrei Dobre, care actiona ca reprezentantul meu pe baza militara unde se afla masina.

Plata originalitatii a fost in munca pentru a debloca masina, ce a stat pe loc peste 10 ani. Cauciucuri originale din Zalau, suruburi ce nu au mai vazut cheie de cand erau insurubate la fabrica de pe str. Ostrov, si un deceniu de praf. Toate au ingreunat tractarea de pe baza.

Cilindrii de frana, ce normal trebuia sa fie capabili sa fie desurubati, pentru a trage sabotii de pe tamburi, s-au dovedit ca victime ale vremii. Nu s-au putut salva. Asta este realitatea cu masini vechi, fie mici, fie mai mari.

Iarasi, Alex, sa-i acord creditul cum se cuvine, s-a dovedit gata sa-si suflece manecile. Dupa multa munca, el si cu soferul remorcherei, au putut muta masina, si asa s-au pus pe un drum lung si greu.

Dar nu a fost gata transportul, pentru ca remorchera nu putea sa intre in curtea lui Alex. Asa ca iarasi a trebuit sa gaseasca o solutie, si a gasit-o. "Romavia", cum am inceput sa o numim intre noi, a stat in curtea unei firme de transport rutier, pana cand am gasit un camion ce putea sa se incadreze pe drumurile inguste. Si ca sa fie treaba si mai complicata, tractare prin poarta curtii, s-a dovedit prea dificila pentru basculanta, asa ca s-a apelat la o Stalowa Wola.

Cauciucurile imprumutate, au fost date jos, si ale ei originale montate inapoi. Nu se putea trage pe drum in siguranta cu rotile ei. In poze e posibil sa se vada rotile pe spate, cu jante tubeless, si lipsa cercului de la prezoane pe rotile fata, insa ele sunt inauntru, si normal ca vor fi folosite.

Si asa m-am trezit proprietar a doua 112UDM, fiecare cu o istorie aparte, ce merita spuse. IL01BRA un reprezentant tipic de DAC, cu trei usi, cu separator de cabina din fabrica, cu peste un milion de km, de care se plangeau unii fetesteni, ca nu se strica niciodata, ca vroiau sa fie casat si inlocuit cu ceva mai modern. Si B90RMV un autobuz ce a transportat oficiali de guvern romani si straini de la terminalul aeroportului Baneasa pana la avioanele Boeing 707, Rombac si BAC 1-11 si alte avioane de stat. Acest autobuz a transportat si soldati romani, care se ducea sa lupte in Afghanistan.

Dar povestea nu s-a sfarsit inca.

Partea 3

In timp ce ne ocupam de Romavia, Fetesteanca deja plecase. Avea un drum lung, costisitor si riscant in fata ei. A trebuit sa treaca prin vama din Ramnicu Valcea. Si aici probabil o sa se intrebe multi, de ce. Multi ma cunosc din discutii personale, si alte postari, ca nu traiesc in Romania, nici nu m-am nascut in Romania. Si e normal sa vreau masina asta langa mine, sa ma bucur de ea, desi nu am de gand s-o tin ascunsa, si am de gand sa o scot la tot felul de evenimente.

Masina a plecat, si dupa cateva zile a ajuns la Bremerhaven, in Germania. Aici a suferit ceva, unde intre nemti si transportatorul rutier, care nu avea pe Alex sa-i supravegheze ca un soim, au lovit masina in fata rotii stanga fata, si au spart geamul soferului.

Sunt furios, dar este asigurata, asa ca va fi reparata. Nu stiu detaliile pentru ca am ridicat masina vinerea asta si scriu asta duminica, ora mea. Luni, ii voi suna, si vor face ce trebuie. Insa putea fi si mai rau, ca vapoarele RORO mai au pierderi pe mare, unde masinile sunt azvarlite de valuri mari.

Vaporul suedez Mignon, al Wallenius Wilhelmsen a ajuns in sfarsit la destinatie-Port of Newark, NJ, in SUA.

IL01BRA este oficial primul autobuz DAC 112UDM in America. Nu este primul DAC, ca sa nu uitam de cele doua DAC 117UD-X ce au circulat pe Long Island in 1983-84, dar este primul DAC ce va ramane aici.

Nu pot sa descriu senzatia cand am vazut spatele masinii in port, inconjurat de masini care rar se vad in Europa.

Eram stresat, ca masina trebuia sa treaca inspectii multe. Fiind de peste 25 de ani (de fapt 25 ani fix, plus cateva zile), a fost scutit de inspectii de siguranta rutiera, si de inspectii pentru noxe. Insa trebuia si in final a trecut de inspectia agricola si de contaminari cu plante si insecte.

Eram obosit, ca nu dormisem bine de cand a ancorat vaporul pe 1 noiembrie. A mai dat si un viscol care a paralizat zona. M-a prins si pe mine, unde un drum de 30 de minute normal, a durat peste 8 ore.

Eram fericit, ca insemna ca gresisem cu un sentiment pesimist, ca nu voi mai apuca sa vad un DAC cu ochii mei.

Eram mandru, de toata munca asta. De la bunicul meu, ing Oliviu Baduta care a lucrat la multe proiecte, inclusiv la partea electrica a acestor masini, la Dl ing Stanescu ce a tinut la masina asta atatia ani, la cei de la Mixaj Com din Slobozia ce au gasit cauciuciul original Danubiana nou, la Paul de la echipa Shipoverseas.com, care a reusit sa acomodeze un autobuz cand ei se ocupa numai cu masini mici, la Alex, acest prieten ce a batut mii de kilometri pentru treaba asta, desi lucra la vremea aceia in Danemarca. Si nu in ultimul rand, eram mandru de mama mea, care s-a abtinut sa ma faca nebun, si din contra, a venit cu mine la port, sa vada si ea autobuzul, desi emigrase inaintea epocii DAC.

Si eram mandru de mine. Ca am reusit s-o aduc.Ca o vedeam. Ca stateam in scaunul soferului.

Dar urma o alta proba de foc.

Partea 4

Ridicarea masinii din port a fost usoara. “You’re here for the big blue bus” a fost dovada ca toti din port o stiau deja. Actele au fost semnate, si cu exceptia unei hartii care se elibereaza mai tarziu, totul a fost gata, si eram pregatit de drum.

Prima proba a fost a mea. Eu stiu sa conduc autobuze, ca am fost sofer pe MCI in New York. Am condus si Dacii cand eram in tara, ca aveam o 1300 galben 48. Dar asta era cu totul altceva. Primul lucru ce am remarcat, era ordinea schimbatorului.

Am mai discutat prin forumuri si pe facebook, dar dovada era la mana mea dreapta. Bine, era si scris pe bord (ca de altfel si pe Romavia). Prima viteza era stanga sus, cu busonul pana in butoanele de deschis usile. A doua, era jos, a treia iara sus mai spre stanga, si in final a patra iarasi jos. Inapoi era sus spre stanga.

Motorul a pornit, insa nu dupa cum se spunea in manual. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma iau dupa experienta mea, si nu dupa ce s-a scris, de cine stie cine, care avea cine stie ce chef si interes. Fiind rece, ma asteptam sa porneasca greu. Dar nu a fost asa. Dupa ce i-am pus cinci galoane de motorina, a pornit cuminte.

Am asteptat sa fac presiunea pentru deblocarea franelor, si din cauza geamului spart, a nins inauntru putin, dar suficient sa arda ceva becuri sau sigurante. Martorul central de avertizare nu mergea. De fapt, nu mergea nimic pe bord, decat ceasurile manometre.

Am dat sa trag frana de mana, insa nu stiam cum! Nu vroiam s-o rup, asa ca am stat cel putin zece minute incercat sa-mi dau seama cum se putea muta levierul. Pana la urma, am vazut ca se trage in afara manerul, apoi se poate roti levierul. Destept facut, ca sa nu se poate debloca din greseala cu piciorul sau sa se agate cu haina.

Ambreiajul este scurt, si trebuie apasat cu forta. Directia era si ea grea, dar schimbatorul era cel mai…frustrant. Eu sunt destul de inalt, si volanul e prea jos. Pozitia nu prea e comoda. Este o masina greu de condus mult timp, asa ca am capatat un nou respect pentru cei care au lucrat pe aceste masini. Ii inteleg cand le injurau, dar au rezistat, la fel cum au rezistat si aceste autobuze. Nu aveam unde sa ma obisnuiesc si eu cu masina-nu o parcare goala, nu o strada libera, nimic. A trebuit sa ne cunoastem repede, din mers.

Sincroanele sunt batrane, asa ca intra greu in viteza urmatoare, fapt ingreunat de lipsa turometrului. Asa ca trebuia sa ma iau dupa zgomot, si dupa amintirile mele, de cand eram pasager in DACuri, adica amintiri de cel putin 20 de ani.

Insa tragea. Am ajuns la un truck stop, unde DACul era inconjurat de camioane americane mari, Peterbilt, Kenworth, Freightliner, Mack. Am vrut sa fac plinul dar din motive in care nu intru acum, a trebuit sa ma multumesc cu doar 15 galoane. Si aveam un drum de circa 50 de mile, adica 80 de km.

Saraca, nu trage mai mult de 35 de mile la ora, asta dupa kilometrajul masinii pe care o conducea mama, ca al meu nu mergea. La deal mai serios, mergeam cu 5 maxim. Nu cred ca e normal sa fie atat de lenta, asa ca va trebui demontata pompa de injectie, curatata, schimbate filtre, si conductele de la rezervor, ca sa-si traga cata motorina vrea. Poate e ceva facut de Transbus, pentru ca masina a consumat extrem de putin. Pe mine nu ma mai intereseaza consumul, ca nu va circula zilnic, si nu va circula iarna pe sare, asa ca vreau sa mearga decent si sa nu incurce traficul.

Am mai gresit si schimbari, unde in loc de a treia, a intrat inapoi in viteza intai, deci clar trebuie refacuta si cutia. Dar dupa ce am dibuit marja de turatie, lucrurile au mers ok. Bine, schimbat in jos, sau frana de motor era imposibila. Daca masina se misca, nu intra decat intr-a patra sau in viteza intai. Deci daca eram la vale, incet incet acceleram, daca eram pe drum planar sau la deal trebuia sa franez pana eram oprit. Asta spre deliciul (a se citi injuraturi la adresa mea) a soferilor din spatele meu.

Totul a mers bine pana cand am dat de o portiune de autostrada unde am prins 50 mph (80km/h). Eram ceva la deal de mi-am luat avant, si dupa aia sustinea viteza pe plan. Insa am vazut fum de sub bord. Normal ca m-am speriat, crezand ca era vorba de ceva electric care s-a ars. Nu, fumul a devenit abur din ce in ce mai gros pana cand nu mai vedeam afara, si a trebuit sa ma opresc pe marginea autostrazii. Era prima pana.

Dupa ce s-a racit, am reusit sa pornesc din nou, si sa merg cateva sute de metri sa trag undeva mai in siguranta, ca sa nu fiu lovit din spate. Eram amarat ca nu voi putea ajunge acasa pe puterea si pe rotile ei.

In poze se remarca, ca sunt pe numere romanesti. Este absolut legal, insa asigurarea romaneasca nu e valabila, asa ca am avut asigurarea de aici, pentru masini clasice de colectie ce vin in vizita pentru car showuri, in general de nivel Concours d’Elegance.

Politistul, un tanar ce tocmai incepuse cariera, era amuzat de faptul ca nu stia la ce sa se uite cand i-am dat talonul si cartea de identitate a masinii. “I see the euro plate, so I'm looking, there must be a NJ plate somewhere, but no,” mi-a spus. Aici e semi legal (depinde de stat) sa se puna numere europene pe langa cele americane. Multe masini de import au asa ceva, si politistul initial asta a crezut, ca numarul era la “misto”. Ca sa clarific, nu m-a tras pe dreapta, ci a oprit ca sa aprinda girofarurile, ca sa nu fiu lovit din spate. Si a ramas cu mine, pana a venit remorchera.

Soferul camionului era absolut uimit. Desi facea meseria asta de zeci de ani, se tot uita, si intreba de masina, ca nu a vazut nimic ca acest DAC. A fost foarte grijuliu cum a cuplat masina, si cum a condus. Si spre norocul meu, nu eram departe de un service de autobuze, din East Rutherford, NJ.

Iarasi, ochi holbati, intrebari, dar pana la urma au reusit sa gaseasca o conducta similara ca sa elimine din circuit aeroterma. Ea va fi reparata, cu cositor de radiator, insa asta dureaza. Eu vroiam sa ajung acasa cat mai repede!

Si dupa cam o ora, eram iarasi pe drum. Incet incet, dar cum era vineri dupa masa, traficul s-a ingreunat, asa ca nu mai incetineam pe nimeni--toti eram incetiniti. Masina a mers foarte bine dupa, cu problemele pe care le-am mentionat, si cu mine care m-am obisnuit si am adaptat stilul de condus. Ne-am imprietenit. Nu o mai injuram, si ea nu ma mai arunca in viteza intai.

Am ajuns aproape de casa, unde dealurile sunt mai serioase. Am urcat foarte incet, dar problema era cu farurile. Cautam la cheia de contact, unde ar fi fost normal dupa manual, insa un buton separat a fost montat. Si la fix, am reusit sa am faruri, pozitiile de pe acoperis, si chiar iluminatul din salon, care merge pe cele doua circuite (revenind la ce am spus inainte despre martori de bord, becurile pentru martorul stopuri si faruri aprinse mergeau, fiind pe partea dreapta a bordului, mai ferit de geamul spart).

Si asa am parcat-o, si acum astept vreme ceva mai buna, sa ma duc la un service diesel. Normal ca trebuie sa o inmatriculez cu numere de NY, dar inca nu m-am decis ce sa aleg. DAC 112, sau 112 UDM?

Voiajul asta s-a terminat cu bine, si pe rotile ei, minus un singur kilometru, care putea sa o faca ea, dar nu am vrut sa risc. Deci, DACul, a putut face fata, si chiar daca aventura s-a terminat, nu va fi ultima.

Vreau sa remarc, ca nimeni pana acum nu a zis, vai ce urata e, sau ce simplu e salonul, sau de ce am dat atatia bani s-o aduc. Din contra, numai cat de “cool” este, si entuziasm pentru ceva diferit si unic, intr-o lume unde din ce in ce mai mult uniformizarea este norma.

Va fi restaurata posibil dupa ce ajunge si Romavia, ca sa am una functionala cu care sa ma plimb, asa ca pana atunci vreau sa ma “joc” cu ea putin, sa o conduc, sa o duc la car showuri, si sa o arat lumii. De abia astept sa vina vara si sa-mi vad prietenii, si in loc de un muscle car, vin cu DACul.

Alex B

Acest articol este scris exclusiv pentru O.N.G. Transira. Orice alt uz, de catre alte entitati nu este permis, conform legilor internationale de copyright.

This article is written exclusively for O.N.G Transira. Any other use, by any other entities or individuals is forbidden.

Episoade noi:





De mentionat, ca nu am putut porni din cauza ca...nu mai am motorina
Am pus 15 galoane (cam 50 de litri) si am mers peste 50km, adaugand mersul in gol, la incalziri, incarcat aer, si mutarea in noul loc de parcare, e clar, ca nu mai are ce. Exista o problema si cu sonda, si voi face un video dedicat reparatiei (una foarte simpla).

Am reusit sa fac si copie dupa cheie, si am gasit, culmea, chei pentru ea. E la fel ca la Dacia, si deci la fel ca Renault. Insa nu a fost singura. Alfa Romeo ('68-'69) folosea aceleasi contacte, si culmea, cheia asta seamana cel mai mult cu cea originala (bine, ca Fetesteanca nu o mai are pe cea originala, asta fiind si ea o copie). Oricum, am una si pentru Romavia.

O sa am un anunt interesant, pentru Centenar.

La Multi Ani Romania!

Urmatorul episod DAC Dynasty.