În lipsa unui agregat auxiliar de încălzire a motorului diesel ("siroco" cum i se spune popular), orice autobuz va fi frigider pe roţi. Încălzirea salonului se face cu lichidul de răcire de la motor, trecut prin radiatoarele şi aerotermele din salon. Doar că, pentru asta, lichidul trebuie să atingă temperatura de regim, adică 90 grade Celsius. La -10 grade C afară, dacă autobuzul a stat afară, îţi trebuie lejer 2 ore pentru asta. Dacă e mai frig, ai mai mult de aşteptat. Desigur, nu e suficient să ai agregatul, ci şi să îi asiguri combustibilul - fie motorină, fie păcură, în funcţie de tipul de agregat. De exemplu, la Bucureşti nu se asigură combustibil pentru agregatele de pe Citaro, prin urmare în toate te simţi ca în frigider la orele dimineţii. În schimb, la Otokar se foloseşte sistemul, astfel că poţi sta în tricou şi la 5 dimineaţa... doar că trăim în epoca manipulării on-line (PNL vs. PSD), aşa că apar filmuleţe cu fumul de la agregat pentru a strica imaginea Primăriei.
Ar mai fi şi alte soluţii de a avea motorul cald la prima oră: - parcarea autobuzelor în hale încălzite - sisteme centralizate de încălzire la care să fie conectate autobuzele peste noapte şi care să recircule apă caldă prin radiatoarele motoarelor pe perioada staţionării (existau în perioada comunistă prin majoritatea autobazelor mari) - utilizarea de troleibuze, la care nu ai nevoie de preîncălzirea motorului, mai ales când ai o reţea care încă acoperă majoritatea punctelor din oraş cum e la Braşov
|