Silviu Sintea wrote:
Generatiei "Furtul de motorina" nu ai cum sa i te opui. Mi-as fi dorit insa, ca URTP-ul (tot un ONG) sa fie mai activ in aceasta privinta
Perfect adevarat. Nu putem lupta cu argumente impotriva a ceea ce a devenit o infractionalitate organizata. Ba chiar super-organizata, cu structuri care pornesc de la amaratul care ciupeste si ajung pana la primari si (euro)parlamentari. Furtul este sport national la romani, pentru ca romanii inca nu au prea fost crestinati. In familie, copilul nu numai ca nu este invatat ca furtul este un gest reprobabil, condamnat atat de societate cat si de credinta crestina, ci este de mic obisnuit sa fure, sau - cum se mai spune - "sa ia". O pleiada de vorbe populare arata toleranta romanului pentru furt sau necinste, in general:
- "Te faci frate cu dracul pana treci puntea";
- "Capul plecat sabia nu-l taie";
- "Osia care nu este unsa scartaie";
- "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista".
Consider ca distrugerea transportului electric din Romania este in primul rand o consecinta a lipsei de educatie si a moralei deficitare a cetateanului roman, care fie fura ca sa traiasca bine, fie tolereaza furtul altora, pe principiul ca poate intr-o zi va ajunge si el mare smecher ca aceia.
Al doilea factor care a distrus transportul electric este - paradoxal - democratia, respectiv descentralizarea deciziei si raspunderilor catre nivelul local. Cu un sistem puternic de servicii informative, fata de care doar cei santajabili si cooperanti au sanse la o candidatura politica, nici nu a fost greu ca multe din marile orase romanesti sa se aleaga cu primari cleptomani, verosi, lipsiti de scrupule si amestecati pana in gat cu lumea interlopa. La fel, consiliile locale sunt de fapt cooperative de afaceri cu banul public - si atat. Cat timp decizia privind transportul public a fost la nivel central, iar statul a avut interesul de a limita furtisagurile si de a scadea cheltuielile de exploatare, transportul electric a supravietuit totusi, chiar daca a fost mereu Cenusareasa. Cum a incaput pe mana "puterii locale", s-a vazut clar in ce orase primarii sunt oameni civilizati (Timisoara, Baia Mare, Oradea, Cluj) si in ce orase vandalii au pus laba pe administratie.
Aici ajungem si la cazul Constantei - fief al infractionalitatii de toate spetele, alaturi de Braila, Craiova, Brasov. Orase in care te astepti oricand sa fi impuscat pe strada, ca victima colaterala a diverselor reglari de conturi. Atat timp cat acest oras decade sub toate aspectele vietii publice, nici nu vad de ce ne-am mira ca si transportul public a fost pus pe butuci. Nu doar cel electric - atentie! Cu mandria prosteasca ca au o telecabina - ce era la moda prin anii 70, de altfel, prin restul lumii - si cu vise erotice despre metrou, monoraiuri si mega-metropolizare, constantenii pun botul, iar orasul se scufunda din nou in mizeria tipica de Asia Mica, ce ii era si odinioara legea de baza. Doua decenii de investitii masive din partea Statului (1958-1977) nu au fost suficiente si pentru a schimba mentalitatea feudala a bastinasilor. Faceti un concediu pe litoral si veti vedea ca totul, dar absolut totul este un smen de prost gust si o imensa evaziune fiscala pe durata de doua luni, din care localnicii traiesc si restul de 10 luni ale anului.
Romania nu era pregatita pentru descentralizarea puterii. Acest lucru a fost corect sesizat de primii nomenclaturisti din "esalonul II", ce au urmat clicii ceausiste la putere. Fara sa incerc sa le aduc circumstante atenuante sau elogii, trebuie sa recunosc ca acestia au avut o perceptie corecta asupra imposibilitatii asimilarii democratiei de catre "talpa tarii". Dar doar atat. Au amanat putin deznodamantul, spre disperarea "lupilor tineri" (tot beizadele de bolsevici, si acestia), ademeniti de mirosul prazii numite "mormanul de fier vechi" al industriei socialiste. Acestia au avut pana la urma castig de cauza, iar noi am ramas in curru gol si cu o datorie de 12 ori mai mare decat cea pe care Ceausescu abia reusise sa o plateasca in noua ani, storcand de vlaga populatia. Sa traiti bine, la bine si, mai ales, la greu. "Visul de aur al omenirii" necesita sacrificii si jertfe, fie ca el se numeste "comunism" sau "nimic precis".
Troleibuzele? O mica victima a unui stat care a pus mai presus de orice hotia pe fata, hotia la drumul mare.