Silviu wrote:
241-142
Înţeleg de ce Silviu a scris aşa, dar denumirea oficială era "CFR DE-241.001-002".
O prezentare a acestei locomotive unice este făcută de Inginerul Ilie Popescu în cartea sa "Căi ferate-Transporturi clasice şi moderne", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică-Bucureşti, 1987. Voi reda această prezentare, respectând unităţile de măsură din acea vreme.
¤¤¤¤ Pentru mărirea capacităţii de transport a liniei Ploieşti - Braşov, administraţia C.F.R. a comandat în anul 1936 la firma SULZER A.G. - Winterthur cea mai puternică locomotivă diesel - electrică care se putea realiza în perioda respectivă. Locomotiva a fost livrată în anul 1938 şi a fost utilizată ca prototip de încercare. În perioada dintre cele două războaie mondiale, ea a fost una dintre cele mai mari şi mai puternice locomotive diesel - electrice din lume. Locomotiva era constituită, ca şi locomotivele companiei franceze P.L.M. (Chemins de fer de Paris à Lyon et à Méditerranée), din două unităţi cuplate permanent (formula roţilor tip 2-Do-1 + 1-Do-2), cu denumirea seria CFR DE-241.001-002.
Locomotiva avea următoarele caracteristici: puterea instalată a celor două motoare DIESEL, construite de SULZER A.G. - Winterthur - 2 x 2200 CP = 4400 CP (2 x 1618 kW = 3236 kW); diametrul roţilor motoare - 1350 mm; diametrul roţilor libere - 1000 mm; lungimea locomotivei între tampoane - 29300 mm; greutatea locomotivei în serviciu - 230 tf; greutatea proprie (nealimentată) - 218 tf; greutatea aderentă - 148 tf; sarcina maximă pe osie - 19 tf/osie; forţa de tracţiune maximă - 36 tf (353 kN); forţa de tracţiune uniorară - 24,4 tf (la 33,5 km/h); forţa de tracţiune de durată - 17,4 tf (la 48 km/h); viteză maximă 100 km/h.
Motoarele DIESEL au fost livrate de SULZER - Winterthur, partea mecanică a locomotivei a fost livrată de HENSCHEL & SOHN - Kassel, iar echipamentul electric a fost livrat de BBC BROWN BOVERI & CIE A.G. - Baden.
Locomotiva CFR DE-241.001-002 a fost repartizată depoului CFR - Braşov şi a fost utilizată, până la începerea celui de al doilea război mondial, la remorcarea trenurilor accelerate şi rapide pe traseul Bucureşti - Braşov.
În primii ani de după cel de al doilea război mondial a fost utilizată şi ca centrală electrică la Atelierele Griviţa Roşie din Bucureşti, a căror centrală electrică fusese avariată de bombardamentele aeriene din anul 1944. ¤¤¤¤
Din păcate, din nou îl citez pe Silviu: "Istorie aruncată la gunoi". România nu ştie încă să-şi valorifice istoria, decât într-o mică măsură, darămite să mai şi păstreze nişte "relicve" care nu interesează decât pe nişte pasionaţi.