rosetti61 wrote:
Semnalul este dat in februarie 1986 [...]
iulie - 81, 119, 124, 134, 176, 276, ultimele inlocuite cu perechea 182-282 de parca nu puteau sa le lase cu indicativele vechi.
Linia 182 fusese infiintata ceva mai devreme, era primavara daca nu ma insel. Linia 176 nu mai circula duminica de ceva timp, dar nu-mi mai amintesc daca a disparut deodata, cu putin inainte sau cu putin dupa aparitia lui 182. Linia 182 initiala pleca din bucla mare la Leu (cap de linie fiind la "Stefan Gheorghiu", pe Str. Ho si Min, unde intorceau si 139/239), probabil in ideea de a prelua calatorii defunctelor 180/280, apoi de la Gara de Nord urma traseul lui 110 pana la Calea Floreasca, de unde intra pe fostul traseu 176, insa doar pana la Doamna Ghica. Am calatorit personal cu 182 pe acest traseu care avea o frecventa foarte proasta la inceputuri. Linia 282 a aparut ceva mai tarziu si venea mai des, 182 se scurtase si ea la Basarab. 282 ocolea ceva mai mult initial din ce imi amintesc, fiind la inceput singura care ajungea pana pe A. Constantinescu.
Daca tot s-a evocat acea perioada trista, tot atunci s-au distrus si bunele legaturi de care dispunea Cartierul Floreasca. 172 a disparut pe nesimtite, apoi 129, iar 135 a fusese deviat pe Calea Floreasca (la ducere prin Dorobanti - Biserica Floreasca), inca din vremea cand mai circula pe Magheru. In final, a sucombat si 112, care era mai mult o fantoma, probabil si 110 o perioada nu a mai existat. Troleibuzele 65, 88, 90, 98 au disparut si ele in mod absurd, iar tramvaiul 5 recroit nu facea deloc fata, avea frecventa proasta, plus ca se indepartase cu mult de zona de interes de la Universitate.
A fost si o scurta perioada in care 331 nu a circulat duminica si a functionat in locul lui linia 642 (Piata Dorobanti - Damaroaia), dar asta cred ca era mai la inceputurile ravagiilor, cand inca 331 era de la Sincai si viabil. Mai inainte de scurtari s-a incercat si inlocuirea in zile de duminica a liniilor 131/331 cu troleibuzele liniilor 682 si 683, aceasta fiind singura ocazie cand am vazut circulatie pe tronsonul de retea Piata Scanteii - Poligrafiei - Jiului - Pajura.
Daca in restul Romaniei "masurile de economie" au debutat sever inca din 1980 si au fost extrem de drastice in 1983-1984, Bucurestiul (si litoralul estival) pareau la inceput sa scape de urgie. Abia in 1983 au fost luate niste masuri firave, unele trasee nemaicirculand fie duminica, fie atat duminica cat si intre orele de varf in rest. Despre aceste modificari de orare ITB nu a dat publicitatii atunci nici o informatie, doar indicativul liniilor a fost incadrat pe panourile de statie intr-un dreptunghi despre care lumea nu avea habar ce inseamna. Pana in 1985 a fost totusi parfum, in sensul ca doar scadeau usor frecventele pe trasee de la o luna la alta, apoi a venit dezastrul total al marilor desfiintari facute pe genunchi, fara nici o coordonare, fara masuri minime de compensare. Tin minte ce chin a fost sa calatoresc odata din Piata Unirii spre 13 Septembrie: existau doar niste maxi-taxi-uri pe linii ciudate, cu existenta fulgeratoare si trasee cvasinecunoscute publicului si in continua schimbare (52x...), care pur si simplu erau asaltate si circulau burdusite, dupa un orar imprevizibil. Tot cam atunci s-a inlocuit si transportul spre aeroport cu maxi-taxi (probabil disparusera 349 si cursele speciale Tarom), existau teoretic doua linii, una care pleca de la Brezoianu (530?) si inca una parca de la Athenee Palace (516?).
Lungi siraguri de "pietoni de nevoie" strabateau ca niste fluvii ariile urbane pustiite, in multe cazuri devastate de demolari, pline de noroaie. A fost o crima urbanistica lasarea Bucurestiului si a marilor orase fara 70% din transportul public de pana atunci (oricum insuficient la ore de varf). Dar mi se pare o crima si mai mare cea savarsita dupa 1990, in conditii de pace si de asa-zisa democratie, care a insemnat refuzul refacerii la nivelul minim necesar a retelelor distruse, dar si noi distrugeri fara precedent, mai ales pe transportul electric. Nici macar ororile din razboi nu au provocat atat de multe pagube precum hotia si prostia ridicate la rang de regula absoluta timp de peste trei decenii - o generatie practic.