O calatorie cu RATBv la Poiana Brasov in 26.12.2007
Anul 2007 - an al intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, an al unor ample investitii in transportul in comun Brasovean. Sa vedem cum a decurs astazi, 26 decembrie 2007, o calatorie cu RATBv pe linia 20 Livada Postei-Poiana Brasov.
Pentru cei care nu stiu, pentru un parcurs de 20-25 min (12 km, cu trei statii intermediare), una calatorie pe linia 20 costa in prezent 3,50 RON. Vazand ca politia restrictioneaza accesul autoturismelor personale, intreb la dispecerat daca autobuzele mai circula sau nu. Mi se raspunde ca sunt 6-7 vehicule pe traseu. In realitate se va dovedi ca erau doar 5, dintre care 4 circulau in perechi, unul dupa altul. Restul au circulat probabil doar in scriptele RAT, pentru a se mai scoate ceva motorina.
Imediat dupa "modernizarea" capatului de linie Livada Postei, peronul liniei 20 fusese amplasat primul, unde exista si un trotuar amplu care era absolut necesar in momentele cand erau multi pasageri. Dar o persoana cu functie inalta a dispus mutarea liniei 20 la ultimul peron, care e si cel mai scurt, si izolat total de restul trotuarelor. Astfel incat, dupa un gol de cca 20 min in care nu trecuse nici un autobuz, cei peste 200 de calatori care asteptau debordau de pe peron pe carosabilul adiacent, dar si pe peroanele invecinate, expunandu-se astfel accidentelor. A ramas de domeniul trecutului vremea cand, timp de peste 40 ani, RAT obliga calatorii sa formeze o coada ordonata in functie de momentul sosirii acestora si ii verifica de bilet la urcare. Probabil vreun sef care in tineretea lui era incomodat de aceasta masura de ordine si disciplina, a dispus sa nu mai existe nici o ordine. In momentul sosirii autobuzului, acesta a fost luat cu asalt din toate partile de catre o gramada informa de oameni, cei batrani, copiii si cei mai putini ageri fiind impinsi cu brutalitate. Soferul abia reuseste sa intre la peron datorita razei de curbura prea mici, dar si a calatorilor coborati deja pe carosabil in asteptarea asaltului final. Bineinteles ca dupa "modernizare" nu mai exista nici statii separate de coborare si urcare, asa ca putinii calatori care trebuiau sa coboare au fost pe aproape de a nu putea face acest lucru.
Norocul mi-a suras, am reusit sa intru in acest prim vehicul sosit. Mercedesul Conecto O345 a fost incarcat cu peste 100 persoane, inchiderea usilor fiind o sarcina dificila pentru sofer. Am constatat de indata ca nici un sfert din calatori nu au mai validat vreun bilet dupa urcare, ceeace explica lipsa traditionalei cozi de la casa de bilete. Deci acum se poate calatori "pe blat" in liniste. Banuiesc ca beneficiarii acestei initiative vor sti cu cine sa voteze la anul, pentru ca inca un mandat sa poata face blatul. Evident ca fara calatorii fraudulosi, ar fi fost probabil si locuri libere pe scaune, insa asa am calatorit precum sardelele, la fiecare curba avand senzatia ca barele de sustinere din salon vor ceda sub suprasarcina. Sosit la destinatie, autobuzul mai pierde vreo 5 minute datorita blocajului de trafic, intelept gestionat de o turma de politisti veniti si ei la oxigenul de la munte. Sub privirile carora, de altfel, autoturismele private parcasera chiar pe bucla de intoarcere a autobuzelor, acestea fiind nevoite asadar sa intoarca "din trei miscari" chiar in axul drumului principal, ceeace bineinteles ca nu imbunatateste fluenta traficului. O serie de calatori care vor sa se intoarca in oras "au prins poanta" si asteapta autobuzul pe carosabil in prezumtivul loc de intoarcere, pentru a prinde locuri pe scaune, si urca in timp ce altii se straduiesc din greu sa coboare.
Dupa aceasta experienta, stiind ca la intoarcere va fi mai rau, am ales calea de a cobora pe jos in Schei, pe "drumul vechi". Surprizele nu inceteaza insa. Pe primul tronson, indicatoare mari interzic accesul "oricarei persoane straine", fiind santier al firmei care a concesionat pe 8 ani asfaltarea Brasovului la pret triplu fata de Europa Occidentala. Nimeni nu tine cont insa de aceasta gluma proasta, dar pericolelele nu lipsesc totusi: grupuri de 4-5 ATV-uri circuland cu viteze incredibile pe acest drum exclusiv pietonal trec "la mustata" pe langa turistii terifiati. A doua parte a drumului, de la Poiana de Jos, tocmai fusese reabilitata anii trecuti de Consiliul Judetean. Insa surpriza si aici: drumul proaspat refacut e distrus din nou pentru pozarea unor cabluri de telecomunicatii, astfel ca potecuta utila ramasa e plina de noroi, pietre si crengi taiate. Un santier neterminat in plina iarna, care face deci plimbarea o adevarata cursa cu obstacole.
Ajuns la Pietrele lui Solomon, unde inainte de marea si inteleapta desfiintare din 2006 intorcea linia de autobuz 19, nu ai altceva de ales decat sa mai mergi doi kilometri pe jos pe un drum fara trotuare, nemodernizat, dar deszapezit - deci plin de noroi, cu atentia sporita de a nu fi luat in bot de vreun autoturism. Scopul final: capatul de linie al lui 50 barat (Str. Invatatorilor). Acolo lipseste deja placuta cu orarul de circulatie, ceeace poate fi neplacut avand in vedere succesiunea vehiculelor la intervale de 30 min. Pe vreme friguroasa, este preferabil mersul pe jos. Dar BMC-ul minuscul de pe 50 barat soseste, si imi gasesc o pozitie buna, cu genunchiul infipt in carcasa uriasa a rotii din axul a. In timp ce soferul abordeaza curbele de pe stradutele stramte, un calator ii intinde 3 lei, iar acesta, cunoscator, intreba: "Cati sunteti, ba? unu, doi?". I se raspunde ca trei. Deci calatorii au facut o economie de 0,50 RON de persoana iar soferul are bani de (inca o) bere. Nici nu s-ar putea altfel, caci in tot cartierul Schei si in intregul centru istoric al orasului nu functioneaza nici o casa de bilete astazi. Nici macar cea de la cap linie Pe Tocile. Sa nu va inchipuiti ca e o problema izolata a acestui cartier. Nu, de cand chioscurile din statii au fost preluate de principalul sponsor politic al orasului, acestea nu mai sunt deschise in zile de odihna deloc. Sunt la dispozitie casierii doar la 7 capete de linie indepartare si la cabina de urmarire a circulatiei de la "Patria". Nimeni nu se supara insa, dupa cum se vede, acum fiind dulcea vreme a ilegalitatilor netulburate de nimeni si in orasul nostru.
Sa ne mai reamintim ca, pe vremea cand orasul nu era condus de primi-secretari de partid atat de buni gospodari, pe linia 20 se scoteau duminicile 20-30 autobuze? Ca se tinea in linii mari cont de ordinea urcarii si practic nu existau calatori fraudulosi? Ca de multe ori numerosi angajati ai ITBv/IJTL erau pe teren pentru a monitoriza in timp real situatia, si existau vehicule de rezerva care erau solicitate la nevoie? Nu, nu are rost sa mai vorbim de asa ceva. Pentru ca probabil in acele vremuri, carmacii nostri de acum, persoane pe atunci complet insignifiante, isi indesau salamul in traista si bascul pe nas si faceau blatul pe troleu cu nonsalanta, strecurandu-se zilnic cu ochii in podea printre milioanele de calatori cinstiti transportati anual.
Invit pe aceasta cale si conducerea RAT la o experienta unica in viata: calatoria spre locul de munca la orele de varf ale diminetii cu propriile lor mijloace din dotare, sau calatoria "de agrement" spre Poiana Brasov. Sa se foloseasca si ei macar o zi din viata de scutirea de plata biletului RAT, de care beneficiaza in virtutea functiei. Iar economia de motorina facuta cu aceasta ocazie la autoturismul lor diesel personal sa o doneze RAT-ului, pentru ca soferii bine inchisi in custi sa nu mai fie tentati sa inchida iarna sistemul de incalzire din salon.
|