Joined: Mon 01 Oct 2007 17:54 Posts: 3297
|
Despre inceputurile "firobuzului" se ocupa si o pagina dedicata a Wikipedia, in limba germana. Alaturat va prezint o traducere fara pretentii a unei parti din aceasta. Imaginea din atasament este a unuia dintre cele 7 troleibuze care au circulat initial (si nu 3, cum s-a afirmat mai sus!), de tip Fiat-Marelli 656F, imagine ce se afla expusa si intr-un tablou din sediul RATT. Se remarca faptul ca, fata de vehiculele de acelasi tip livrate in Italia, modelul pentru Timisoara era ceva mai scurt, avand usile cu doar doua canaturi, nu cu patru. http://de.wikipedia.org/wiki/Oberleitun ... %C5%9FoaraTROLEIBUZUL TIMISOREAN
[...] Troleibuzul din Timisoara constituie cea mai veche exploatare inca in functiune din Romania. Inaintea sa au mai existat doar "tramvaiul fara sine" de la Sibiu, abandonat in 1904, si exploatarea din Cernauti, deschisa in 1939, care astazi apartine Ucrainei.
Exploatarea din Timisoara a fost deschisa la 15 noiembrie 1942 si este astazi efectuata de catre Regia Autonoma de Transport Timisoara (RATT). Cu sase linii (11, 14, 15, 16, 18 si 19) si o lungime a retelei de 24 km (stand 2006), Timisoara are astazi cea mai mare dezvoltare a troleibuzului din Romania, dupa Bucuresti.
Reteaua de troleibuz o completeaza pe cea de tramvai (linii de la 1 la 10 - din februarie 2009), in mod remarcabil "11" fiind un indicativ dublu atribuit pana la data de 31 ianuarie 2009. Fostele linii de troleibuz 13 si 17 au fost de cativa ani dotate cu autobuze, pastrandu-se totusi indicativele (linia 13 - la 21 iulie 2006). Mai inainte, fusese desfiintata linia circulara de troleibuz 12, aceasta fiind complet abandonata in zilele noastre.
Particularitati
O caracteristica este divizarea actuala a retelei in doua parti (dupa desfiintarea liniei 12). Asa deci, liniile 15, 16 si 19, din zona de sud a orasului, nu mai sunt conectate cu liniile 11, 14 si 18 si nici cu depoul din zona Dambovita.
O alta caracteristica este utilizarea exclusiv in Timisoara a denumirii de firobuz (echivalent romanesc pentru autobuz cu fire). Aceasta se mai poate intalni in special in limbajul populatiei mai varstnice. Explicatia deriva din faptul ca primele troleibuze din Timisoara au fost de productie italiana, fiind preluat si adaptat termenul italian filobus.
Istorie
Dupa diferite planuri de extindere a tramvaiului, din anii 30, care nu s-au mai putut realiza, cum ar fi de exemplu o legatura directa intre Elisabetin si Cetate, s-a prevazut in 1938 introducerea noului tip de vehicul electric. In acest sens, numele societatii de exploatare a fost schimbat in anul 1939, din "Tramvaiele Comunale Timisoara" in "Intreprinderile Electromecanice Timisoara" - termenul de "tramvai" nemaiaparand in titulatura in mod explicit.
Prima linie de troleibuz din Timisoara a fost realizata dupa planuri elaborate in 1938 de catre firma "Brown, Boveri & Cie" din Mannheim si s-a dat in folosinta la 15 noiembrie 1942. Circulatia se facea pe un traseu in forma de potcoava: Gara de Nord - Cetate - Piata Lahovary (actual Piata Nicolae Balcescu) - unind astfel direct centrul istoric cu gara principala, pe de o parte, si cu cartierul Elisabetin, pe de alta parte. In acest mod, calatorii economiseau - fata de parcursul pe trasee de tramvai - portiunea prin Piata Maria si Iozefin. Aceasta prima linie a fost complet prevazuta cu retea pe ambele sensuri, a avut lungimea de circa 2,5 km si a fost denumita cu indicativul 7, in completare la cele sase linii de tramvai existente la acea data.
Totodata, in 1942 a fost ridicata o hala mica pentru troleibuze, langa Depoul de Tramvaie nr. 3, existent atunci la nordul Strazii Tache Ionescu. Cladirea pastrata pana in zilele noastre are 30 m lungime, 10,5 m latime si putea adaposti 4 vehicule. Depoul troleibuzelor era astfel accesibil doar printr-o linie de serviciu de aproximativ un kilometru lungime, prevazuta din pacate doar cu cale simpla.
La inceput au fost introduse concomitent in circulatie doar 3 din cele 7 troleibuze. Abia din anul 1943 s-a suplimentat numarul acestora la 5.
In anii 1947/1948 a urmat aparitia celei de a doua linii, in zona nordica a orasului. Noul tronson in lungime de 2800 m lega Cetatea cu Calea Lipovei, prin Calea Aradului, bucla de intoarcere fiind situata - la fel ca si astazi - la intersectia cu Str. Ion Ionescu de la Brad (actuala linie 14).
In anul 1954 s-a deschis prelungirea de 100 m de la Gara de Nord la Str. Gelu, careia i-a urmat in 1955 legatura de 2500 m la Calea Aradului, actuala linie 18. Mai tarziu, si zona Mehala a fost conectata la reteaua de troleibuz, prin noua linie 13. Aceasta circula initial, din 1968, pana la Bulevardul Cetatii, apoi din 1970, pana la Piata Avram Iancu, pentru ca in final, din 1978, sa circule pana la Str. Grigore Alexandrescu, la marginea vestica a orasului.
La 14 septembrie 2009, liniile 11 si 18 si-au modificat capetele sudice. Linia 11 circula de atunci doar pana la Str. Gheorghe Baritiu, iar linia 18 pana la Combinatul Solventul.
Parcul circulant
Prima Generatie (Fiat-Marelli)
La deschiderea exploatarii, in 1942, I.E.T. s-a asigurat de primirea a sapte troleibuze scurte cu doua axe de la Fiat, din Italia aliata, ce aveau echipamentele electrice livrate de catre Marelli. Puterea motorului acestui tip de vehicule atingea 29,5 kW. Primul dintre ele a fost casat in 1955, iar restul de sase - intre 1961-1963.
A doua generatie (ZIS)
In prima jumatate a anilor 50, zestrea de vehicule italiene a fost completata cu 5 noi troleibuze de mare capacitate, importate din URSS. Aceste vehicule, de tip MTB-82, erau produse de "ZIS" si aveau puterea motorului de 86 kW. Primul dintre ele a fost livrat in 1951, sosirea celelaltor patru urmand in 1954. Pana in 1964, toate aceste cinci vehicule au fost retrase din circulatie.
Bibliografie
Dorin Sarca, Gh. Radulovici: Centenarul tramvaielor din Timisoara, Monografie 1869-1969. Timisoara 1969. 1869-1994, 125 de ani de circulatie cu tramvaiul in Timisoara, Monografie. Timisoara 1994.
Attachments: |
Fiat-Marelli 656F, IET-1942-43.jpg [ 58.68 KiB | Viewed 13384 times ]
|
|
|